Un “te iubesc” e o invitatie la vesnicie

Sa spui cuiva ca-l iubesti nu-i un lucru simplu. Nu-i ceva comun, nu-i ceva ce esti obligat sa spui atunci cand si celalalt o face. A placea, a te indragosti, a iubi. Vezi? Sunt lucruri atat de diferite, dar prea multi le confunda. Iubirea nu e ca-ti place parul sau tricoul lui, sau ca te topesti dupa fizicul lui superb, ca zambetul lui e minunat si nici macar ca vorbiti zilnic si va intelegeti de minune. Iubirea nu-i nici indragosteala aia cand simti numai fluturasi in stomac si capul ti-e in nori. Te impiedici si iti invarti parul dupa deget, te gandesti mult la el si iti place mult, te-ai indragostit clar, dar nici asta nu-i iubire. E mai mult, mult mai mult. Iubirea e acceptare,rabdare, nopti nedormite de dor, zile in care nu faci altceva decat sa te gandesti la el, e atunci cand el devine la fel de important ca si tine. Exact, cand ne nastem ne iubim parintii si pe Dumnezeu. Apoi crestem si invatam sa ne iubim pe noi insine. Incepem scoala si ne facem prieteni. Invatam. Socializam. Ne atasam de oameni. Dar toata iubirea aia prieteneasca, toti acei bff de care ne “legam pe viata” sunt doar o mica sau mare gramada de oameni care ne inconjoara mai mult sau mai putin timp. Ne petrecem timpul cu ei, ne inteleg, ii intelegem. Dar parca nici asta nu-i iubirea aia de care vorbim toti. Apoi mai crestem putin si gasim acea persoana. Sau cel putin, asa credeam la inceput. Ca e alesul. El ne spune ca ne iubeste, noi ii spunem la fel, firesc. Trec cateva luni si el a fost,caci nu mai este. Si te intrebi atunci…te iubea? Il iubeai? Daca te iubea nu te lasa. Daca il iubeai nu-l lasai. Asta e iubirea pe care copilul o vede in ochii mamei sau iubirea fata de Cel de sus? Nu prea as crede. E mult mai mult. Sunt cele mai frumoase cuvinte, nu le spune oricui. Un “te iubesc” e o invitatie la vesnicie, nu o expresie ce completeaza romantismul, nu uita asta.

Avem timp

Avem timp pentru toate. 
Să dormim, să alergăm în dreapta şi-n stânga, 
să regretăm c-am greșit şi să greșim din nou, 
sa-i judecam pe alții şi să ne absolvim pe noi înșine, 
avem timp să citim şi să scriem, 
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris, 
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm, 
avem timp să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenușa lor mai târziu. 
Avem timp pentru ambiții şi boli, 
să învinovățim destinul şi amănuntele, 
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare, 
avem timp să ne-alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile, 
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm, 
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem, 
avem timp să primim lecții şi să le uităm după-aceea, 
avem timp să primim daruri şi să nu le-nțelegem. 
Avem timp pentru toate. 
Nu e timp doar pentru puțină tandrețe. 
Când să facem şi asta - murim. 
Am învățat unele lucruri în viață pe care vi le împărtășesc şi vouă!! 
Am învățat că nu poți face pe cineva să te iubească 
tot ce poți face este să fii o persoană iubită. 
Restul… depinde de ceilalți. 
Am învățat că oricât mi-ar păsa mie 
altora s-ar putea să nu le pese. 
Am învățat că durează ani să câștigi încredere 
şi că doar în câteva secunde poți să o pierzi. 
Am învățat că nu contează CE ai în viață 
ci PE CINE ai. 
Am învățat că te descurci şi ți-e de folos farmecul cca. 15 minute 
după aceea, însă, ar fi bine să știi ceva. 
Am învățat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alții mai bine să facă 
ci cu ceea ce poți tu să faci. 
Am învățat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor 
ci contează ceea ce pot eu să fac pentru a rezolva. 
Am învățat că oricum ai tăia 
orice lucru are două fețe. 
Am învățat că trebuie să te desparți de cei dragi cu cuvinte calde 
s-ar putea să fie ultima oară când ii vezi. 
Am învățat că poți continua încă mult timp 
după ce ai spus că nu mai poți. 
Am învățat că EROI sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie 
indiferent de consecințe. 
Am învățat că sunt oameni care te iubesc 
dar nu știu s-o arate. 
Am învățat că atunci când sunt supărat am dreptul să fiu supărat 
dar nu am dreptul să fiu şi rău. 
Am învățat că prietenia adevărată continuă să existe chiar şi la distanță 
iar asta este valabil şi pentru iubirea adevărată. 
Am învățat că, dacă cineva nu te iubește cum ai vrea tu 
nu înseamnă că nu te iubește din tot sufletul. 
Am învățat că indiferent cât de bun îți este un prieten 
oricum te va răni din când în când, 
iar tu trebuie să-l ierți pentru asta. 
Am învățat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alții 
câteodată trebuie să înveți să te ierți pe tine însuți. 
Am învățat că indiferent cât de mult suferi, 
lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta. 
Am învățat că trecutul şi circumstanțele ți-ar putea influenta personalitatea 
dar că TU ești responsabil pentru ceea ce devii. 
Am învățat că, dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc 
şi nici faptul că nu se ceartă nu dovedește că se iubesc. 
Am învățat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc 
şi nu faptele sale. 
Am învățat că doi oameni pot privi același lucru 
şi pot vedea ceva total diferit. 
Am învățat că indiferent de consecințe 
cei care sunt cinstiți cu ei înșiși ajung mai departe în viață. 
Am învățat că viața îți poate fi schimbată în câteva ore 
de către oameni care nici nu te cunosc. 
Am învățat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat 
când te strigă un prieten vei găsi puterea de a-l ajuta. 
Am învățat ca scrisul ca şi vorbitul 
poate liniști durerile sufletești. 
Am învățat că oamenii la care ții cel mai mult 
îți sunt luați prea repede… 
Am învățat că este prea greu să-ți dai seama 
unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ți susține părerile. 
Am învățat să iubesc 
ca să pot să fiu iubit.

Iubirea

Iubirea nu înseamnă vorbele dulci pe care ţie ţi le zice, apoi flirtează cu alte fete. Iubirea înseamnă să-ţi dea mesaje zilnice, să te supere, să te împace, să îl superi, să te ierte, să te îmbrăţişeze, să te sărute pe frunte, în nopţile târzii în care somnul îl ocoleşte să-ţi spună-ntru-n mesaj ’ Nu pot dormi..sper că nici tu nu o faci, vreau să fii lângă mine, şi vreau să vorbim.’. Când sunt o groază de fete împrejur, iar el te priveşte doar pe tine, apoi zâmbeşte uşor. Când îl îmbrăţişezi şi simţi că inima-i bate repede, când te strânge atât de tare în braţe încât simţi dorul ce ţi l-a purtat, când se ceartă cu tine pentru că îi pasă că plângi în fiecare seară, când te-ndreaptă, când îţi ia rujul, îl foloseşte, apoi te face să râzi, te sărută pe frunte şi-ţi mângâie părul. Când nu ţine neapărat să-ţi pună mâna pe sâni şi pe fund, ci să te ia uşor de talie şi să te aproprie spre el, să te simtă. Când te priveşte plecând şi vine după tine a 2-a oară să te mai sărute încă odată. Când îşi plimbă palmele dure pe spatele tău subţire. Când îţi mângâie faţa şi îţi zâmbeşte. Când te ia în cârcă sau se joacă cu tine. Când nu-i pasă dacă nu eşti machiată sau dacă nu ai o fustă sexy şi tocuri ascuţite. Când eşti bolnavă şi el te consideră cea mai frumoasă. Când ai părul ciufulit şi el insistă să ieşiti în oraş, pentru că te iubeşte şi nu-i pasă de restul, pentru că tu eşti frumoasă aşa cum eşti. Când e răbdător, când ascultă de tine. Când te ajută să te ridici dacă cazi pentru că mergi pe tocuri, apoi te tachinează dulce, nu stresant, ca să te simţi jignită. Când de ziua ta îţi cumpără o floare şi ce mai crede el că meriţi, nu cătuşe cu puf pentru sex, chiloţi tanga şi un prezervativ cu nu ştiu ce aromă. Când îşi cumpără ciocolată şi ţi-o dă ţie, spunând că el nu are poftă, chiar dacă tânjeste după ea. Când îţi iubeşte glasul feminin şi trist, râsul, nu mişcările fierbinţi ale dansului. Când te numeşte ’ frumoasă’, nu ’ e bună bă ! ‘. Când te ţine de mână şi te sărută pe obraz. Când îţi dedică toată atenţia lui, cum poate el mai bine.